Horoscop Urania.org

    Influenţele majore asupra practicilor astrologiei de astăzi, lăsând la o parte spiritualitatea New Age, este o psihologie umanistă şi nepersonală. Punctele de vedere umaniste centralizează harta în persoană, ca stăpânul destinului vieţii lui/ei; harta a devenit un set de posibilităţi şi alegeri pentru conştientizarea eului. Aproprierea psihologică a fost mai întâi popularizată de către Alan Leo (1860-1917), un membru al Societăţii Teozofice.


Psihologia Transpersonală, o moştenire a lui Carl Jung şi alţii, au transformat harta într-un instrument în a înţelege eul ca parte a unui întreg şi, cum eul se conectează la subconştientul colectiv, care se crede a fi subconştientul comun împărtăşit de toată umanitatea. Cele trei planete îndepărtate Uranus, Neptun şi Pluto, au devenit planetele colective, deoarece se mişcă atât de încet pe harta ordinară. Astfel, cele trei planete au ajuns să simbolizeze influenţele dintre generaţii, cât şi influenţele subconştientului asupra planetelor interioare personale. Atât astrologia umanistică cât şi cea traspersonală au fost în mod special pionierate de unul dintre cei mai influenţi astrologi ai secolului 20, Dane Rudhyar (1895-1985).


În astrologia contemporană planetele periferice sunt văzute ca fiind puternice şi dincolo de controlul cuiva. Totuşi astrologii cred că cineva poate încă să-şi aleagă cum să folosească această forţă particulară sau, cum să culeagă creşterea după un eveniment necontrolat. Astrologii mai cred de asemenea că uneori lecţia planetei este să ieşi de sub control şi să te uneşti cu energia particulară a acelei planete (cum ar fi să înveţi să fii flexibil, diferit sau independent de Uranus, o planetă a evenimentelor şi schimbărilor neaşteptate).


Psihologia a zdrobit rigiditatea şi fatalismul astrologiei tradiţionale începătoare. Interpretările sunt mult mai flexibile şi simbolurile hărţii sunt văzute că având posibilităţi atât pozitive cât şi negative, decât beneficiare sau adverse. De aceea este inexact să se creadă că astrologii cred că sunt conduşi de planete. Astrologii văd harta ca pe schiţa pentru eu şi suflet, un model care poate fi rearanjat în diferite moduri prin conştientizarea eului individului.


De asemenea, există credinţa în conceptul de sincronicitate, ideea că două evenimente se desfăşoară în mod simultan dar aparent sunt necorelate au un simbol spiritual pentru acea persoană. Acest punct de vedere este foarte popular în astrologia contemporană şi în mişcarea Noua Eră.


Miezul ţintei este să evoluezi prin conştientizarea eului. Astrologia este o unealtă ca să te "cunoşti pe tine însuţi" cât şi un instrument pentru divinizare. Astrologia modernă evită citirea unui viitor fix şi preferă să denumească interpretările despre viitor "prognoză" sau "curentele care vin", construind pe credinţa că individul are posibilitatea de a alege. Mulţi astrologi sunt de asemenea psihologi, practicându-şi meseria.

    Astrologia a fost fatalistă până la jumătatea secolului 20. Harta prezintă o personalitate şi cursul deja stabilit de către influenţele planetelor. Aspectele hărţii au fost văzute fie benefice fie adverse. Până la descoperirea lui Uranus, Neptun şi Pluto (1781, 1846 şi 1930) interpretările au fost strict legate de planetele interioare, Mercur, Venus, Marte, Jupiter şi Saturn, adiţionale soarelui şi lunii, deseori cunoscute ca cele două "lumini". Planetele simbolizau foarte specific persoane sau lucruri din viaţa unei persoane şi accentul era pus pe ce s-ar putea întâmpla în viitor.


O influenţă majoră asupra astrologiei tradiţionale şi care continuă să formeze astrologia astăzi a avut-o Teozofia, un sistem al credinţei cu origine în Hinduism, fondat în anii 1800 de către profetul ocult, d-na Helena Blavarsky. Alice Bailey (1880-1949) o urmaşă a teozofiei, a scris Esoteric Astrology (Astrologie esoterică) care adăugă în canalizarea proprie a lui Bailey, informaţii din ghidul ei spiritual, D.K.


Aceste idei spirituale promovează Reîncarnarea, credinţa că cineva se reîntoarce după moarte de mai multe ori cu scopul de a evolua; o ierarhie spirituală a Învăţătorului Înălţat care îi călăuzeşte pe cei de pe pământ la o înţelegere spirituală mai înaltă; şi Panteism, credinţa că Dumnezeu este totul şi totul este Dumnezeu. Astfel, fiecare moşteneşte o natură divină şi evoluează spre Dumnezeire.


Multe dintre aceste idei au fost dezvoltate din interpretarea hârţii de către proeminentul astrolog Isabel Hickey (care a murit în anii 1960). Ea a subliniat importanţa ca cineva să-şi citească lecţia karmei (lecţia din viaţa anterioară) de pe harta şi pe interpretările spirituale.


Aceste idei spirituale au fost predecesorii mişcării de astăzi Noua Eră.

    Există trei componente principale ale hârţii: planetele (şi soarele şi luna), semnele zodiacului şi cele Doisprezece ore. Harta conţine 360 de grade pentru toate cele 12 semne zodiacale (fiecare reprezentând 30 de grade) şi planetele sunt puse în jurul hărţii, în funcţie de gradele la care se află la naştere. Soarele cuiva poate să fie la 19 grade de Constelaţia Fecioarei, luna la 24 de grade de Peşti, Venus la 6 grade faţă de Leu, etc. Harta este calculată cu formule matematice, bazate pe timpul local la naştere şi latitudinea şi longitudinea locului de naştere.


Semnele zodiacului nu reprezintă constelaţia actuală, ci mai degrabă o centură fixă a zodiacului proiectată în jurul pământului, faţă de care se mişcă planetele, aşa cum se vede de pe pământ.


Planetele îi reprezintă pe oameni şi aspectele emoţionale, mintale sau spirituale ale eului. Semnele zodiacului descriu modalitatea în care planetele sunt limitate sau extinse. Zodiile reprezintă diferite zone cum ar fi eul, casa, căsnicia, cariera, etc. Astfel planetele sunt "cine" sau "ce", semnele zodiacului sunt "cum" şi zodiile sunt "unde".


Adiţional, îngerii (numărul gradelor dintre planete) trebuie luaţi în consideraţie. Nouăzeci de grade, un pătrat, este considerat dificil sau provocator; 60 de grade, un sextet, este interpretat ca armonios. Există câteva tipuri de îngeri.


Prezentul şi viitorul sunt citite comparând mişcarea prezenţă a planetelor faţă de hartă la naştere, o metodă denumită "tranzitare". O altă metodă, harta progresivă, este calculată cu fiecare zi după naştere egalizând un an în viaţa reală. Procesul acesta este denumit "actualizarea hârţii".


Trei feluri de hărţi astrologice includ Harta Personală pentru un individ; astrologia Terestră pentru un eveniment, personaj public, ţară sau oraş; şi astrologia Orară formulată astfel încât să răspundă la întrebări specifice cum ar fi: "Să renunţ la serviciul meu?" sau "O să mă ceară Ion în căsătorie?", care se bazează pe oră la care se pune întrebarea. Cu toate că se bazează pe principii similare, metodele interpretării acestor tipuri de hărţi sunt oarecum diferite.

    Locuim cu toţii într-un sistem solar cu o singură stea, aflat într-unul din braţele galaxiei spiralate numită Calea Lactee.


În centrul sistemului nostru solar se află Soarele, cu o greutate de 1,98x1030 kg, reprezentând mai mult de 99,8% din masa întregului sistem. El are un diametru de 6,9x108 m, de 54 de ori mai mare decât diametrul Pământului şi o perioadă de rotaţie în jurul propriei axe de 25 de zile.


Terra are un diametru de 12.756.280 km şi o greutate de 5,9x1024 kg; este a treia planetă a sistemului solar şi are un singur satelit natural.


Luna, deşi mică, influenţează în mod deosebit planul terestru deoarece este foarte aproape de acesta. Ea se roteşte în jurul Pământului, în 27 de zile şi 8 ore; înclinaţia orbitei pe planul eclipticii este de 5 grade; are o masă de 7,34x1022 kg şi se află la distanţa de 384.403 km de Pământ.


Celelalte planete ale sistemului solar se învârt în jurul Soarelui, fiecare urmând propriul ei ritm, iar întregul sistem se roteşte în jurul centrului galaxiei.


Cu privire la diferitele interferenţe energetice care fac ca planetele sistemului solar să fie dispuse numai în anumite zone orbitale precise datorită inefabilelor şi subtilelor echilibre dinamice ce se stabilesc între forţele contrarii (de tip centrifug sau centripet) este deosebit de semnificativ faptul că în astronomia occidentală se precizează că orbitele planetare sunt aranjate conform unor raporturi armonice.


Aceasta aranjare armonioasă, deloc întâmplătoare, a planetelor este exprimată sintetic de legea lui TITIUS-BODE: dacă alegem drept unitate de măsură unitatea astronomică (u.a.), adică distanţa medie dintre Pământ şi Soare (egală cu 149.675.000 km), atunci distanţa Mercur-Soare este egală cu 0,4 asemenea unităţi, distanţa Venus-Soare este 0,7 u.a.; cea dintre Marte şi Soare 1,6 u.a., etc.


La prima vedere, pentru cel ignorant nu există nici o legătură între aceste numere. Legea lui TITIUS-BODE exprimă însă această serie de distanţe planetare relative faţă de Soare (distanţa Pamânt-Soare fiind luată ca unitate de măsură) printr-o formulă simplă: a= 0,4+0,3x2n, unde a este poziţia planetară relativă faţă de Soare, pentru n= 1,2,3,4 etc.


Această lege, exactă pentru planetele de la Mercur la Uranus prezintă o aproximaţie foarte mare în cazul lui Neptun şi nu se aplică deloc în cazul lui Pluto, care are o orbită foarte eliptică, axa mare a acesteia fiind echivalentă cu 29,6+49,3=78,9 u.a., adică aproximativ distanţa calculată de BODE! De asemenea, la distanţa de 2,8 u.a. lipseşte o planetă, conform legii (între Marte şi Jupiter), în locul acesteia fiind descoperiţi sute de mii de asteroizi (centrul de greutate al ansamblului fiind situat la 2,8 u.a.!), care par a fi resturile unei planete care a explodat (se poate menţiona aici, ca o posibilă confirmare a acestui fapt că, în antichitate, se vorbea despre planeta JUNONA!).

    Din antichitate s-a observat că, în timp ce marea majoritate a aştrilor nu-şi schimbă poziţiile unii în raport cu alţii (reciproce), unii aştrii rătăcesc printre stele prin diferite constelaţii zodiacale. Aceştia au fost numiţi planete. Privite cu luneta, ele apar cu un diametru care creşte odată cu puterea de mărire a lunetei. Mai mult planetele nu scânteiază ca stelele (a căror strălucire şi culoare variază neîntrerupt din cauza atmosferei).


În antichitate se cunoşteau şapte planete, care, în ordinea aşezării lor faţă de Pământ erau: Luna, Mercur, Venus, Soarele, Marte, Jupiter şi Saturn. Soarele şi Luna erau considerate planete, deoarece îşi schimbă poziţia faţă de stele deplasându-se în sens direct. Celelalte planete se deplasează când în sens direct, cand în sens retrograd, trecând de la un sens la altul printr-o oprire aparentă numită staţie.


Planetele Mercur şi Venus au fost numite inferioare, deoarece, fiind între Pământ şi Soare, erau considerate ca "mai jos" decât Soarele. Ele sunt văzute totdeauna în vecinătatea Soarelui fie seara după apusul Soarelui, în elongaţie estică (elongaţia fiind distanţa unghiulară dintre Soare şi planetă), fie dimineaţa înainte de răsăritul Soarelui, în elongaţie vestică.


Planetele Marte, Jupiter şi Saturn erau numite superioare (adică "mai sus" decât Soarele). O planetă superioară se îndepărtează de Soare, descrie o buclă, apoi ajunge din urmă Soarele.


Poziţia aparentă a planetei se defineşte faţă de Soare prin diferenţa dintre longitudinea sa şi a Soarelui.


Intervalul de timp dintre două opoziţii (sau conjuncţii) succesive se numeşte revoluţie sinodică a planetei. Intervalul de timp în care longitudinea planetei creşte cu 3600 (în care îşi descrie orbita completă) se numeşte revoluţie siderală.


În antichitate se susţinea că toate corpurile cereşti se mişcă în jurul Pământului fix, aflat în centrul Universului. Platon (427-347 î.Hr.) şi Aristotel (384-322 î.Hr.) considerau planetele ca fiind prinse în câte o sferă de cristal care le poartă în jurul Pământului. Deci sistemele lor asupra structurii lumii erau geocentrice.

    În general, acţiunile noastre o iau înaintea mentalului. Oamenii acţionează mai întâi şi apoi văd efectele acţiunilor lor. Puţini dintre noi se gândesc înainte de a face o acţiune la ce rezultat va duce aceasta. În general, ne rezumăm să facem ceea ce simţim, dar a fi controlat de simţuri, a te lăsa în voia lor, ne pune permanent să nu realizăm de ce se întâmplă o situaţie, de unde vine rezultatul unei acţiuni. Subtilitatea ritmurilor naturii ne pune la experienţe destul de simple, de realizat, dacă înţelegem ce este necesar într-un anumit moment. Astfel, aceste necesităţi se repetă zilnic. Prin Astrologie, fiecare entitate are posibilitatea de a distinge aceste ritmuri, şi a se pune în acord cu ele. Îţi este mai uşor dacă şti ce ţi se cere.


Orele planetare se folosesc împreună cu Casele Astrologice şi cu Ascendentul. Permanent folosim trei termeni într-o "propoziţie" astrologică. Orele planetare ne dau posibilitatea controlării acestui mental al nostru. Calculul acestor ore planetare ţine cont de durata unei zile, care în funcţie de luna anului, poate să fie mai lungă sau mai scurtă decât durata nopţii. Astfel, noaptea va fi mai lungă în februarie, iar ziua mai scurtă, în august ziua va fi mai lungă decât noaptea. Fiecare zi a săptămânii este guvernată de o planetă; astfel: Lunea - de Lună, Marţea - de Marte, Miercurea - de Mercur, Joia - de Jupiter, Vinerea - de Venus, Sâmbăta - de Saturn, Duminica - de Soare. Fiecare Planetă are o influenţă specifică asupra unei zile, astfel:


Lunea - este o zi în care acţiunile începute vor continua în timpul săptămânii, putem face diverse treburi care necesită deplasare. Este o zi în care au loc o diversitate de acţiuni.


Marţea - este o zi în care se poate munci mult, fără ca organismul să se epuizeze, şi mai mult, acest efort, îl va ajuta să îşi stimuleze energiile, făcând omul mai activ, şi mai atent.


Miercuri - este o zi care se poate consacra călătoriilor, sau deplasărilor, discuţiilor sau afacerilor, studiului.


Joi - este ziua unei acţiuni de anvergură, fără eforturi mari.


Vinerea - ziua în care ne putem îngriji, să ascultăm muzică, să mergem la un teatru, la un film sau la o expoziţie.


Sâmbăta - este nevoie de calm şi răbdare, stăruinţă.


Duminica - spiritualitatea este la ea acasă, poate fi consacrată studiului şi perfecţionării omului.

    Introducere in Feng Shui

„Spune-mi unde locuieşti şi o să-ţi spun cine eşti.”
Fără a cădea în exagerare, în etichetarea intempestivă şi fatalmente reductoare, pare totuşi interesant să ne punem întrebarea: „Şi dacă ar exista într-adevăr între faţă şi revers, între exterior şi interior un raport direct legat de lumea simţurilor, a sensului şi nu acea senzaţie neclară atribuită de obicei hazardului?”

E lucru ştiut că omul îşi creează, în grade diferite, conştient (şi foarte adesea inconştient) o zonă personală, un spaţiu intim de protecţie, de libertate, în care sufletul să-i respire. Multe experienţe au demonstrat, prin încălcarea acestui teritoriu, intensitatea cu care fiinţa umană respingea intrusul şi se îndepărta, creând din nou în altă parte acest spaţiu sacru pe care îl considera ca fiind al său.



Ei, da! Omului îi place să fie la el acasă.
Prin locul pe care îl ocupă corpul, prin rădăcina fiinţei, prin habitat, acest mic „acasă” e locul unde ne descărcăm fără nici o oprelişte emoţiile noastre cele mai fragile. Nu se spune că o casă se impregnează cu sentimentele trăite, cu toate aceste prezenţe cu ecouri multiple şi uneori discordante?

Feng Shui permite să ne reînsuşim cea mai veche dintre locuinţe, cel mai uriaş dintre edificii şi să-i facem o renovare adecvată noilor locatari. Fiinţa umană are nevoie să se ataşeze de ceva: idei, o familie, o ţară, un ţinut, o cameră... şi să se simtă bine acolo. Ceea ce nu este întotdeauna cazul.

Feng Shui e o artă a cunoaşterii cu două axe. O pană bifurcată care nu aşteaptă decât mâna voastră ca să se pornească, să transforme, să echilibreze nenumăratele sinuozităţi ale vieţii voastre. Yin şi Yang, umbră şi lumina.

Feng Shui înseamnă să înveţi să te cunoşti, să te respecţi pe tine însuţi, ca şi pe ceilalţi, să apreciezi la justa sa valoare curentul de energie vitală care precede orice schimbare, orice dinamism, orice coloraţie subtilă şi care învăluie atât corpul, cât şi casa voastră, atât inima cât şi căminul familial.

Dacă există un asemenea schimb de energii între lucruri şi propria noastră conştiinţă, de ce nu le-am combina?

Discordia este epuizantă. Obiectele au o putere foarte mare, dar încă nu au dobândit libertatea de-a alege în locul vostru locul lor de rezonanţă.

Coloraţi, resimţiţi, înfrumuseţaţi, traversaţi puntea sufletului şi a lumii pentru a vă regăsi în sfârşit centrat, reunificat: că aceasta se întâmplă în voi, cu ceilalţi, cu locuinţa voastră, cu grădina voastră tainică, nu are importanţă, ce contează e să aibă loc şi să iradieze nemăsurat!

Ecoul dorinţelor voastre celor mai infime se va amplifica prin aspectul principalului vostru refugiu.

Veţi vedea că inima va fi prima care să-şi recapete pofta de viaţă care prezidă orice schimbare de decor. Deschideţi-vă ferestrele interioare, faceţi să danseze măturile fermecate, atingeţi beţia eternului reînceput.



Nu uitaţi: viaţa e mişcare!
Faceţi să circule Chi-ul în cercul unui dans pe care depinde doar de voi să-l armonizaţi după sunetele cele mai subtile ale melodiei voastre personale.

Nu este de altfel ciudat că acest simplu cuvânt, „interior”, are mai multe sensuri, dintre care cel de interior al unei case, sau cel de interior al unei fiinţe vii, adică vestigiile sale cele mai esenţiale, pulsiunile cele mai profunde. Visele sale. Nucleul său vibrant. Esenţa lui.

Astrologia chinezească este practicată de mii de ani. Dar noi, cei din Vest, am avut şansa să apreciem minunăţiile acestei arte antice abia în ultima vreme.

În astrologia chinezească sunt 12 semne zodiacale diferite. Fiecare semn poartă numele unui animal şi guvernează un an calendaristic. Toţi(ate) cei(le) născuţi(te) într-un anumit an, moştenesc unele dintre calităţile şi defectele animalului sub semnul căruia s-au născut.

Zodiac chinezesc

Câine	octombrie
Mistreţ	noiembrie
Şobolan	decembrie
Bivol	ianuarie
Tigru	februarie
Iepure	martie
Dragon	aprilie
Şarpe	mai
Cal	iunie
Capră	iulie
Maimuţă	august
Cocoş	septembrie

    Curentul Feng Shui

Feng Shui este o ştiinţă milenară, provenită dintr­-o observare a universului impregnată de filozofia chineză şi de interpretarea taoistă a lumii.

Această filozofie a întemeiat marile curente de gândire (zenul decurgând din ea, ca şi Yi King, astrologia chineză), cercetările atât artistice (hai-kai, tanka), cât şi ştiinţifice (medicina chineză a celor 5 elemente, acupunctura), artele marţiale sub diversele lor forme devenite astăzi întru totul curente şi uzuale în Occident.

Introdus în urmă cu vreo douăzeci de ani în SUA, Feng Shui nu a încetat să provoace entuziasmul datorită aplicaţiilor pasionante pe care le oferă vieţii zilnice şi efectelor aproape neîncetate care rezultă de pe urma sa.

Necunoscut încă în ţările francofone, Feng Shui a avut un succes monstru în SUA, Anglia şi în ţările anglo-saxone, având peste 105 situri internet în momentul de faţă!

Societăţi internaţionale, cum ar fi British Airways, Body Shop, Sephora au făcut apel la experţi în Feng Shui pentru a­-şi construi noile birouri şi magazine pe baza respectării regulilor de circulaţie a energiei universale.

Bazele Feng Shui nu pot fi înţelese fără o prezentare a acestei interpretări a universului pe care China a elaborat­-o pentru a înţelege mai bine substratul marilor probleme ale omenirii.

Nu putem evoca armonia şi echilibrul omiţând principiul masculin şi feminin din care provin bazele universului nostru, forţele naturale ale Yin şi Yang, trigramele Yi King (cartea transformărilor) din care a provenit Ba-Gua, cele 5 elemente, cele 5 animale din Feng Shui...

O casă care nu e amenajată după regulile de circulaţie a lui Qi în spaţiu va crea un „Qi rău” impregnat de agresivitate şi de stres pentru locatarii lui. Pentru a ameliora situaţia, Feng Shui preconizează remedii care, global, constau în eliminarea acumulărilor negative din unele locuri şi în crearea unei stări de bine pentru fiecare din locatarii lor.

E greu de determinat cu exactitate data naşterii Feng Shui, ca şi momentul în care s­-a început practicarea sa. Primele scrieri cunoscute datează din anul 220 î.e.n. Totuşi, se estimează că începuturile Feng Shui şi ale geomanciei datează de peste cinci mii de ani.

În cursul istoriei omenirii, vrăjitorii şi şamanii, înţelepţii care încercau să descopere şi să controleze raporturile omului cu natura au căutat dintotdeauna să asimileze legile universului pentru a permite astfel omului să trăiască în concordanţă cu ele. Observarea acestor legi şi traducerea lor în limbajul curent i­-a făcut pe maeştrii şamani să se folosească de imagini, de simboluri puternice.

De­-a lungul timpului, aceştia, bazându­-şi superioritatea pe aceste reprezentări, le­-au ocultat sensul profund, astfel încât multe din simbolurile care legau fiinţa umană direct de sursele universului au devenit mituri.

Miturile şi-­au continuat, desigur, misiunea de legătură, de releu între inconştientul uman şi forţele naturale, dar realitatea lor, odinioară magică la modul direct, s-­a învăluit cu un halo înzestrat, prin intermediul basmelor, cu o aură fantasmatică, plutind între real şi ireal. Corespondenţa lor interioară este adesea foarte utilă pentru cel ce reuşeşte să recitească simbolurile la lumina percepţiilor noastre moderne.

Cele cinci animale mitice

În filozofia ancestrală chineză există cinci animale mitice care descriu locurile strategice existente în mediul ambiental: Şarpele, Dragonul, Broasca Ţestoasă, Tigrul şi Phoenixul.

Semnificaţia lor esenţială este, ca atâtea altele, complet uitată astăzi. Or esenţele mitice pe care le reprezintă nu se mărginesc la imaginarul îngropat în inconştientul colectiv, ci reprezintă concret un raport armonios dintre om şi ambientul său.

Majoritatea cărţilor care vorbesc despre aceasta se limitează să spună că Dragonul trebuie să fie la stânga, Tigrul la dreapta, Phoenixul în faţă, Broasca Ţestoasă în spate şi Şarpele dedesubt, fără a­-l face pe cititor să retrăiască acest echilibru al forţelor fundamentale. Pentru cel căruia îi place să se cufunde în fabuloasa lume a legendelor, cele cinci animale traduc o mişcare universală ce-­şi găseşte locul, în fiece clipă, în omul modern care suntem noi toţi.

Departe de-­a ne sili să facem cale întoarsă, mitologia celor cinci animale retrasează liniile de forţă ale unui basm ce se transformă în realitate, şi anume cea a funcţiilor primordiale ale funcţionării umane. Cu puţină imaginaţie, veţi putea plasa cele cinci animale înapoi la locul pe care îl ocupă în viaţa de toate zilele.

Indiferent că suntem chinezi, americani sau europeni, o mişcare generală ne mână de la un pol interior la altul, de la stabilitate la visarea destinului nostru, de la centru la deplina noastră expresie în lumea socială, şi acesta îşi exprimă impactul universal: cel al elementelor asociate funcţionării umanului.

Şarpele

Indiferent de originea şi aspiraţiile noastre întru devenire, toţi avem nevoie de certitudini, oricât de vagi ar fi ele. Certitudinea că ziua de ieri se va prelungi în cea de mâine, că trecutul şi dobândirile sale vor determina viitorul la care nădăjduim. Prin aceste emoţii fireşti de stabilitate şi centrare, ne legăm inconştient de simbolistica Şarpelui, în centrul şi în punctul său focal.

În tradiţia chineză, Şarpele reprezintă ancorarea în materialitate, în teluric şi în Pământul-mamă. El este axul la care se întoarce orice experienţă, orice trăire din exteriorul sinelui. El este „nicovala”, soclul fundamental al umanului, ca un adăpost, un refugiu primordial.

E centrul sau ego-ul spre care se întoarce şi se focalizează totul. El are rolul de ancoră şi îngăduie stabilizarea experienţelor umane în viaţa concretă.

Şarpele defineşte partea corpului cuprinsă între bazin şi tălpile picioarelor: membrele ce servesc impulsul şi înaintarea în viaţa practică.

Încolăcit în centrul său, Şarpele se protejează de mediul înconjurător direct: retrăgându­-se în sine, el îşi condensează forţele de concentrare. Este punctul focal al celor patru alte animale şi gestionarul desemnat al acestora. Forţele ce trebuie să fie puse în funcţiune depind de informaţiile pe care le primeşte şi pe care le integrează în practică.

Cine ar putea reprezenta mai bine decât Şarpele înrădăcinarea terestră? El guvernează, în cadrul funcţionării umane, picioarele, gambele şi bazinul, adică stabilitatea în materie.

Dragonul

Dragonul reprezintă un aspect diferit de noi înşine, pătrunzând în dimensiunea noastră interioară iraţională. Deseori reprezentat ca plutind pe un nor (elementul Apei în suspensie), Dragonul este o fiinţă fantastică şi profund intuitivă. Foarte sensibil, el reacţionează prompt la informaţiile prospective pe care le primeşte de la cel ce guvernează viitorul: Phoenixul.

Vibrând de sensibilitate, el îşi extrage resursele din inspiraţia artistică, creativă şi poetică. Originea forţei sale pătrunde în inima părţii stângi a corpului, mai exact în braţul stâng, care evocă feminitatea, intuiţia şi simţul artistic.

Această creatură neobişnuită, dotată cu inteligenţă asociativă şi artistică poate fi cu greu captată, în timp ce umbra ei planează peste destule legende... Ea însufleţeşte totuşi acea fracţiune din noi înşine care ia deciziile importante, când raţiunea logică s­-a desistat în faţa multiplicităţii factorilor existenţei ce nu pot fi sesizaţi concret. Dragonul este emisarul intuiţiei, al sensibilităţii şi al laturii feminine a vieţii, exprimând aşadar elementul interior ce aspiră la plenitudine şi la realizarea potenţialului lansat la mare distanţă înainte de către Phoenix: impregnat de pace interioară şi deopotrivă de claritate de spirit.

El este frecvent reprezentat, uşor şi vaporos, odihnindu-­se pe nişte nori în stânga Şarpelui. Braţul stâng, care îl reprezintă, e asociat unei energii centrifuge.

Tigrul

Tigrul, alert şi agresiv, pare oricând gata să se năpustească şi să­-şi răspândească în jur forţa şi vivacitatea impresionante. Blana sa deschisă la culoare lasă să apară câteva pete roşcate legate de Foc şi de expansiunea fizică.

El ţine de principiul masculin, de partea dreaptă a corpului şi de braţul drept, puternic şi periculos.

Când puterea Tigrului veghează alături de voi, forţa fizică redutabilă şi violenţa devin protectoare şi persoana respectivă e din acel moment în siguranţă. Nimic altceva nu e mai capabil decât Tigrul situat în dreapta Şarpelui, aidoma braţului drept, pentru a­-şi desfăşura capacitatea de dominare a forţelor materiale.

Energia pe care o degajă e centripetă şi legată de concentraţie. Inutil să spunem că forţa lui impresionantă trebuie teoretic stăpânită (fiind bine amplasată şi distribuită în încăperea locuinţei în care vom regăsi cele cinci animale) şi că e preferabil să-­i controlăm agresivitatea decât să o suportăm: în acest scop, Tigrul (mobilierul care îl reprezintă) trebuie să se situeze mai jos decât privirea, în apropierea solului.

Ţestoasa

Ţestoasa este localizată spaţial în spate şi ne protejează cu carapacea ei solidă şi groasă. Funcţia sa este structurală şi strategică, din moment ce simţurile noastre sunt îndreptate înainte. Rolul ei e să ne apere spatele cu un scut, cum e de exemplu coloana vertebrală şi muşchii dorsali protectori.

Înzestrată cu carapacea ei rezistentă la orice încercare şi la adăpost de toate intemperiile, ea induce siguranţa şi longevitatea. Situată în spatele Şarpelui (şi respectiv a celui ce stă aşezat într­-o încăpere), ea este coloana vertebrală a acestuia şi din acest motiv, instinctiv, spatele trebuie întotdeauna protejat (de un perete, de exemplu, sau de un scaun cu spătar înalt).

Phoenixul

Phoenixul este pasărea impregnată de eternitate ce se avântă departe în faţa noastră, spre ceruri mai clemente. Informat despre devenirea lucrurilor şi pierdut în cerul pe care îşi desfăşoară aripile desenate de o mână inspirată de minunăţiile infinitului, Phoenixul transmite celorlalte animale datele imediate ce se profilează în faţa noastră. El vede la mare distanţă ceea ce simţurile noastre, îndreptate spre înainte (ochii, nasul, gura, mâinile...) detectează în câmpul lor perceptiv mai restrâns.

El reprezintă destinul nostru şi cu cât cerul său e mai senin (şi respectiv cu cât spaţiul dinaintea noastră e degajat de mobile masive sau de pereţi fără ferestre), cu atât perspectivele de viitor par să se poată deschide în faţa noastră.

El simbolizează capacitatea noastră de­-a vedea, auzi, simţi şi gusta orice lucru. Un spaţiu deschis îi oferă toate posibilităţile de experimentare capabile să dreneze în viaţa noastră o energie ascensională. El este inspiraţia creativă subtilă a proiectelor noastre, care le propulsează departe înainte, cu un avânt promiţător.

Clopoţei tubulari metalici, ceramici sau din lemn care produc sunete în bătaia vântului. Au scopul de a restabili armonia şi vitalitatea mediului în care sunt amplasaţi.  Atrag norocul şi prosperitatea în casele în care sunt amplasaţi. Activează zonele menţionate pe harta Ba-Gua sau scad influenţele unor zone cu efecte negative: colţuri, grinzi.



În arta Feng Shui, toate obiectele care produc sunete (diapazon, boluri de metal sau de cristal, clopoţei, gonguri, talgere) au darul de a atrage energiile pozitive şi de a le împrăştia pe cele negative. Orientalii aşează clopoţei în grădină, în verandă, în fereastă, fiecare adiere de vânt declanşând un sunet plăcut.



Amplasaţi clopoţei de vânt în ferestre, pe balcon, în holul de la intrare, în camera copiilor sau în orice altă încăpere în care locuiţi frecvent. Este de asemenea indicat să fie aşezaţi în colţuri în care de obicei se poate acumula energie chi - unghere întunecate, depozite, debarale.



Sunetele pure, vibrante, ca cele produse de aceste obiecte, clarifică şi purifică mediul, împrăştie acumulările de energie chi din zonele în care sunt amplasaţi clopoţeii, restabilind armonia energetică în încăpere. Sunetul clopoţeilor reduce surplusul yang din încăpere pentru a intra în armonie cu energia yin. Clopoţeii sunt acordaţi pe diverse game şi tonalităţi - acute sau joase - cu un număr variat de tuburi. Cel mai pur şi mai penetrant sunet este asigurat de clopoţeii tubulari din metal, care nu îşi pierd claritatea sunetului cu timpul. Alegeţi clopoţeii cu sunet pur, acordat pe lungimea dv. de undă - urmăriţi să vă placă sunetul lor atunci când îi cumpăraţi, nu luaţi clopoţei cu sunete la care nu rezonaţi (prea înalte, prea joase, prea stridente etc).



Pentru a vă asigura o permanentă echilibrare energetică în încăpere, produceţi periodic sunete cu ajutorul clopoţeilor prin toată încăperea, prin colţuri, prin ungherele inaccesibile, prin dosul mobilelor sau prin zonele ascunse.

    Pentru a înţelege funcţionarea Feng Shui-ului, este bine să explicăm câteva mecanisme naturale inconştiente cărora le suntem supuşi.

Înţelegerea funcţionării inconştientului este, în sine, un prealabil la Feng Shui, din moment ce scopul acestei ştiinţe subtile este de a decodifica regulile ce leagă psihismul uman de mediul înconjurător.

Se poate spune că geobiologia este pentru habitat ceea ce acupunctura este pentru corpul uman, în timp ce Feng Shui este pentru habitat ceea ce psihologul e pentru corpul uman.

Feng Shui şi geobiologia sunt deci complementare şi acţionează împreună în scopul de a restabili echilibrul vieţii locuitorilor dintr-un anumit punct.


Energia de tranziţie

Frontiera dintre lumea noastră interioară (esenţa noastră profundă, gândurile noastre) şi lumea exterioară (cea în care trăim) este constituită dintr-o energie de transmutaţie pe care o numim energie de tranziţie.

Ea este cea prin intermediul căreia toate datele lumii noastre interioare se exprimă în exterior, iar toate cele ale lumii exterioare se scurg în lumea noastră interioară.

Concret vorbind, suntem în permanenţă influenţaţi de lumea în care trăim, indiferent că e vorba de vreme, de persoanele pe care le întâlnim sau de un tablou, de exemplu, care ne impresionează sau ne displace. Toate obiectele care umplu cotidianul nostru ne influenţează, ne irită, ne bucură sau ne lasă indiferenţi, dar îşi exercită continuu impactul asupra noastră, indiferent că ne dăm sau nu seama de acest fapt.

Noi înşine, în sens invers, influenţăm lumea exterioară prin atitudinile noastre, felul de a merge, de a vorbi, prin actele noastre şi vibraţia noastră generală. Iradierea noastră personală acţionează asupra fiinţelor vii care ne înconjoară, dar şi asupra ordonării lumii materiale pe care o transformăm pentru a o adapta dorinţelor noastre (simplul fapt de a pune un pahar pe masă îl modifică concret pe acesta).


Mutările

Când luăm în stăpânire o nouă locuinţă, ne lăsăm acolo amprenta personală, o decorăm într-un fel anume, ca pentru a ne consacra teritoriul nostru propriu: punem cutare mobilă în cutare loc, zugrăvim o cameră într-o anumită culoare şi dispunem obiectele de mobilier în locuri precise.

De fapt, suntem pe cale de a instala în spaţiu un decor care este oglindirea exactă a structurii noastre psihice. Proiectăm sub formă de simboluri (culorile, obiectele, tablourile, fotografiile etc.) lumea noastră interioară pe pereţii locuinţei noastre, care este corpul nostru ultim. Gestul de a plasa un obiect anume în cutare loc este intuitiv şi oglindeşte faţetele psihismului nostru.

Şi totuşi, dacă practicaţi Feng Shui, puteţi să definiţi cu precizie în câteva minute, intrând în casa cuiva pe care nu îl cunoaşteţi, ce merge şi ce nu în viaţa respectivei persoane, şi aceasta în toate domeniile: sănătate, bani, dragoste, copii, carieră, reputaţie, cunoaştere şi ajutor extern.

Suntem conectaţi inconştient la aceste zone universale care ne impregnează pe toţi deoarece sunt parte integrantă din structura fundamentală a funcţionării universului.


Influenţa decoraţiunilor interioare

Faptul că la un moment dat anumite persoane simt nevoia să modifice total sau parţial decoraţiunea interioară e un semn cum că ele au evoluat psihic. Decoraţiunea pe care o elaboraseră înainte nu mai corespunde cu starea lor psihică actuală, ceea ce le face să simtă o nevoie irezistibilă de a muta mobilele din loc, de a zugrăvi, de a schimba locul unei plante...

Alte persoane, în schimb, trăiesc în acelaşi decor vreme de cinci, zece sau douăzeci de ani, şi uneori chiar mai mult. Aceste persoane menţin o relaţie statică cu viaţa lor intimă. Dacă ele se îmbogăţesc sufleteşte cu experienţele prin care trec, o fac lent, în doze mici, neschimbându-se realmente atâta vreme cât amenajarea decorativă imuabilă a habitatului îi menţine în structurile lor psihice îngheţate.


De ce este atât de puternic Feng Shui?

În anii treizeci, firma americană Coca Cola i-a cerut unui designer să creeze o sticlă originală pentru noua băutură pe bază de cola. Designerul Loewe (care a desenat şi legendare Studebaker) a avut, gândindu-se la proiectul sticlei, o idee despre forma pe care avea să o ia. În acest stadiu, proiectul respectiv nu consta decât într-o mică "scânteie electromagnetică" în creierul designerului, fiind un simplu gând. Nimeni altcineva decât el nu avea nici cea mai mică idee despre forma pe care avea să o ia sticla de Coca Cola. Loewe a transpus această "scânteie electromagnetică" pe hârtie sub formă de schiţe, iar procesul de creaţie si-a urmat calea până în momentul când a fost suflată sticla pentru a-i da acestui gând forma concretă şi definitivă. A fost deci nevoie de o doză de energie şi de muncă pentru că ceea ce, la origine, era o dată a lumii interioare a lui Loewe să capete formă în lumea materială. Pentru că un element atât de impalpabil precum un gând să poată prinde formă în lumea exterioară, trebuie aşadar un anumit interval de timp şi o cheltuială de energie.

Invers, o dată ce sticla e supusă privirii şi pipăitului nostru, ea ne influenţează instantaneu. Ponderea materiei are mai multă forţă decât cea a gândirii.

La fel stau lucrurile şi cu habitatul. Ponderea decoraţiunii noastre concrete ne influenţează instantaneu, în permanenţă şi fără efort. E de ajuns deci să modificăm amenajarea simbolică negativă a unui spaţiu, înlocuind-o cu una pozitivă şi admirabilă pentru ca relaţia noastră psihică cu câmpul de acţiune a acestui spaţiu să se schimbe imediat.

De exemplu, simplul fapt de a muta pubela din holul de la intrare, "zona de reputaţie" a locuinţei, face ca opinia pe care o avem despre noi înşine să se schimbe inconştient şi, în consecinţă, imaginea pe care o oferim celorlalţi va fi şi ea transformată, împreună cu opinia lor în ceea ce ne priveşte.


Buchetul de flori uitat

O doamnă care lucra la Parlamentul European a stat timp de o săptămână, din motive de comoditate, la o prietenă care locuia în apropierea serviciului. Dat fiind că fusese dintotdeauna apreciată pentru profesionalismul ei, ea s-a mirat să constate că ambianţa serviciului ei se degrada. Cu cât treceau zilele săptămânii, cu atât i se reproşau mai multe lipsuri sau omisiuni de care nu era răspunzătoare. Unii colegi au devenit deosebit de dezagreabili cu ea şi a simţit că ajunsese ţinta bârfelor. Epuizată de săptămâna aceasta de coşmar, s-a întors la ea acasă, uşurată să-şi regăsească locuinţa. Nu mică i-a fost surpriza, deschizând uşa, să simtă un miros dezgustător: în faţa uşii, buchetul minunat de flori pe care îl primise cu zece zile în urmă putrezise în vază.

Această doamnă cunoştea Feng Shui şi astfel a înţeles imediat ce se întâmplase în aceste câteva zile. Când plecase, la începutul săptămânii, să locuiască la prietena ei, uitase, în grabă, să arunce buchetul care deja se ofilise. Or, buchetul în chestiune era pus în holul de la intrare, "zona de reputaţie" a locuinţei. Buchetul în putrefacţie îi stricase reputaţia, atât simbolic, cât şi în realitate!

Această anecdotă demonstrează cât de mult ne aflăm într-o uniune permanentă cu locuinţa noastră, şi aceasta indiferent unde ne-am afla.


Calea occidentală

Aici îi interesează abordarea Feng Shui pe occidentali, născuţi intr-o cultură al cărei simbolism funcţionează într-un registru emblematic diferit de cel al culturii chineze: cum vor putea acţiona principiile de bază ale Feng Shui asupra noastră şi cum vom utiliza Feng Shui în decoraţiunea noastră, în funcţie de propriile noastre repere şi gusturi?

Feng Shui nu va avea efect decât intr-o concordanţă desăvârşită cu psihismul nostru individual. Or, acesta este impregnat de convingerile noastre profunde, de experienţele, cultura şi reperele noastre religioase. Anumite ritualuri chineze de protecţie a casei nu au impact asupra noastră, aşa cum anumite simboluri propuse asiaticilor nu îi influenţează deloc. Recomandările de folosire a culorilor şi de dinamizare energetică sunt diferite pentru fiecare civilizaţie şi nu au aceleaşi semnificaţii de la o cultură la alta: albul este simbolul doliului pentru chinezi, în timp ce pentru noi e negrul...

Astfel, chiar dacă conceptele filozofice dezvoltate de Feng Shui sunt universale, aplicarea lor practică trebuie să fie adaptată culturii noastre.

Conceptele universale de la baza Feng Shui-ului, în ce le priveşte, străbat numeroase religii şi curente de pretutindeni şi atestă limpede existenţa unor rădăcini fundamentale care ne leagă de mediul natural.

- Yin şi Yang nu sunt altceva decât dualitatea lumii încarnate pe care civilizaţia noastră occidentală o traduce prin Bine şi Rău, Lumină şi Întuneric, Feminin şi Masculin, Viaţă şi Moarte, Alb şi negru, căldura şi frigul etc.

- Tao poate fi apropiat de această unitate transparentă cu divinitatea Unică: Dumnezeul monoteist al celor trei mari religii: ebraică, creştină şi musulmană.

- Suflul divin acoperă şi umple lumea: în Vechiul Testament scrie că Adam, care era lut, a fost însufleţit de cuvânt; acesta este Qi sau "viaţa" însăşi;

- Direcţiile cardinale au căpătat de la hermetistii şi esoteristii semiţi şi europeni o simbolistică larg dezvoltată, ca şi studiul elementelor (cinci în filozofia chineză şi patru în abordarea occidentală) care au fost abordate intr-o continuitate diferită: integrând lemnul în Apă şi Pământ, iar Metalul în Pământ şi Foc. Aerul, el, este în întregime un element occidental.

Eficacitatea Feng Shui rezidă deci în apropierea sa de convingerile practicianului: dacă aceste simboluri nu fac parte din cultura voastră personală, nu le introduceţi în preţiosul vostru spaţiu Ba Gua. Sar putea să vă simţiţi şi mai în decalaj faţă de grădina dumneavoastră secretă, ale cărei chei nu le poate avea nimeni altcineva decât dumneavoastră.

Autenticitatea unei învăţături nu este alta decât justa ei concordanţă cu principiile universale.

Feng Shui îşi atinge eficacitatea maximă atunci când se potriveşte perfect cu convingerile profunde, cu cultura şi viaţa interioară a celor ce îl aplică la ei acasă. Feng Shui practicat la Hong Kong şi la Bangkok nu va semăna cu cel dezvoltat în SUA, care se va integra într-un mod propriu concepţiilor decorative şi mentalităţii americane.

Urmând acelaşi principiu, Feng Shui trebuie adaptat caselor europene şi felului specific al europenilor de a trăi marele curent al Chiului universal.