Horoscop Urania.org

 

    Curentul Feng Shui

Feng Shui este o ştiinţă milenară, provenită dintr­-o observare a universului impregnată de filozofia chineză şi de interpretarea taoistă a lumii.

Această filozofie a întemeiat marile curente de gândire (zenul decurgând din ea, ca şi Yi King, astrologia chineză), cercetările atât artistice (hai-kai, tanka), cât şi ştiinţifice (medicina chineză a celor 5 elemente, acupunctura), artele marţiale sub diversele lor forme devenite astăzi întru totul curente şi uzuale în Occident.

Introdus în urmă cu vreo douăzeci de ani în SUA, Feng Shui nu a încetat să provoace entuziasmul datorită aplicaţiilor pasionante pe care le oferă vieţii zilnice şi efectelor aproape neîncetate care rezultă de pe urma sa.

Necunoscut încă în ţările francofone, Feng Shui a avut un succes monstru în SUA, Anglia şi în ţările anglo-saxone, având peste 105 situri internet în momentul de faţă!

Societăţi internaţionale, cum ar fi British Airways, Body Shop, Sephora au făcut apel la experţi în Feng Shui pentru a­-şi construi noile birouri şi magazine pe baza respectării regulilor de circulaţie a energiei universale.

Bazele Feng Shui nu pot fi înţelese fără o prezentare a acestei interpretări a universului pe care China a elaborat­-o pentru a înţelege mai bine substratul marilor probleme ale omenirii.

Nu putem evoca armonia şi echilibrul omiţând principiul masculin şi feminin din care provin bazele universului nostru, forţele naturale ale Yin şi Yang, trigramele Yi King (cartea transformărilor) din care a provenit Ba-Gua, cele 5 elemente, cele 5 animale din Feng Shui...

O casă care nu e amenajată după regulile de circulaţie a lui Qi în spaţiu va crea un „Qi rău” impregnat de agresivitate şi de stres pentru locatarii lui. Pentru a ameliora situaţia, Feng Shui preconizează remedii care, global, constau în eliminarea acumulărilor negative din unele locuri şi în crearea unei stări de bine pentru fiecare din locatarii lor.

E greu de determinat cu exactitate data naşterii Feng Shui, ca şi momentul în care s­-a început practicarea sa. Primele scrieri cunoscute datează din anul 220 î.e.n. Totuşi, se estimează că începuturile Feng Shui şi ale geomanciei datează de peste cinci mii de ani.

În cursul istoriei omenirii, vrăjitorii şi şamanii, înţelepţii care încercau să descopere şi să controleze raporturile omului cu natura au căutat dintotdeauna să asimileze legile universului pentru a permite astfel omului să trăiască în concordanţă cu ele. Observarea acestor legi şi traducerea lor în limbajul curent i­-a făcut pe maeştrii şamani să se folosească de imagini, de simboluri puternice.

De­-a lungul timpului, aceştia, bazându­-şi superioritatea pe aceste reprezentări, le­-au ocultat sensul profund, astfel încât multe din simbolurile care legau fiinţa umană direct de sursele universului au devenit mituri.

Miturile şi-­au continuat, desigur, misiunea de legătură, de releu între inconştientul uman şi forţele naturale, dar realitatea lor, odinioară magică la modul direct, s-­a învăluit cu un halo înzestrat, prin intermediul basmelor, cu o aură fantasmatică, plutind între real şi ireal. Corespondenţa lor interioară este adesea foarte utilă pentru cel ce reuşeşte să recitească simbolurile la lumina percepţiilor noastre moderne.

Cele cinci animale mitice

În filozofia ancestrală chineză există cinci animale mitice care descriu locurile strategice existente în mediul ambiental: Şarpele, Dragonul, Broasca Ţestoasă, Tigrul şi Phoenixul.

Semnificaţia lor esenţială este, ca atâtea altele, complet uitată astăzi. Or esenţele mitice pe care le reprezintă nu se mărginesc la imaginarul îngropat în inconştientul colectiv, ci reprezintă concret un raport armonios dintre om şi ambientul său.

Majoritatea cărţilor care vorbesc despre aceasta se limitează să spună că Dragonul trebuie să fie la stânga, Tigrul la dreapta, Phoenixul în faţă, Broasca Ţestoasă în spate şi Şarpele dedesubt, fără a­-l face pe cititor să retrăiască acest echilibru al forţelor fundamentale. Pentru cel căruia îi place să se cufunde în fabuloasa lume a legendelor, cele cinci animale traduc o mişcare universală ce-­şi găseşte locul, în fiece clipă, în omul modern care suntem noi toţi.

Departe de-­a ne sili să facem cale întoarsă, mitologia celor cinci animale retrasează liniile de forţă ale unui basm ce se transformă în realitate, şi anume cea a funcţiilor primordiale ale funcţionării umane. Cu puţină imaginaţie, veţi putea plasa cele cinci animale înapoi la locul pe care îl ocupă în viaţa de toate zilele.

Indiferent că suntem chinezi, americani sau europeni, o mişcare generală ne mână de la un pol interior la altul, de la stabilitate la visarea destinului nostru, de la centru la deplina noastră expresie în lumea socială, şi acesta îşi exprimă impactul universal: cel al elementelor asociate funcţionării umanului.

Şarpele

Indiferent de originea şi aspiraţiile noastre întru devenire, toţi avem nevoie de certitudini, oricât de vagi ar fi ele. Certitudinea că ziua de ieri se va prelungi în cea de mâine, că trecutul şi dobândirile sale vor determina viitorul la care nădăjduim. Prin aceste emoţii fireşti de stabilitate şi centrare, ne legăm inconştient de simbolistica Şarpelui, în centrul şi în punctul său focal.

În tradiţia chineză, Şarpele reprezintă ancorarea în materialitate, în teluric şi în Pământul-mamă. El este axul la care se întoarce orice experienţă, orice trăire din exteriorul sinelui. El este „nicovala”, soclul fundamental al umanului, ca un adăpost, un refugiu primordial.

E centrul sau ego-ul spre care se întoarce şi se focalizează totul. El are rolul de ancoră şi îngăduie stabilizarea experienţelor umane în viaţa concretă.

Şarpele defineşte partea corpului cuprinsă între bazin şi tălpile picioarelor: membrele ce servesc impulsul şi înaintarea în viaţa practică.

Încolăcit în centrul său, Şarpele se protejează de mediul înconjurător direct: retrăgându­-se în sine, el îşi condensează forţele de concentrare. Este punctul focal al celor patru alte animale şi gestionarul desemnat al acestora. Forţele ce trebuie să fie puse în funcţiune depind de informaţiile pe care le primeşte şi pe care le integrează în practică.

Cine ar putea reprezenta mai bine decât Şarpele înrădăcinarea terestră? El guvernează, în cadrul funcţionării umane, picioarele, gambele şi bazinul, adică stabilitatea în materie.

Dragonul

Dragonul reprezintă un aspect diferit de noi înşine, pătrunzând în dimensiunea noastră interioară iraţională. Deseori reprezentat ca plutind pe un nor (elementul Apei în suspensie), Dragonul este o fiinţă fantastică şi profund intuitivă. Foarte sensibil, el reacţionează prompt la informaţiile prospective pe care le primeşte de la cel ce guvernează viitorul: Phoenixul.

Vibrând de sensibilitate, el îşi extrage resursele din inspiraţia artistică, creativă şi poetică. Originea forţei sale pătrunde în inima părţii stângi a corpului, mai exact în braţul stâng, care evocă feminitatea, intuiţia şi simţul artistic.

Această creatură neobişnuită, dotată cu inteligenţă asociativă şi artistică poate fi cu greu captată, în timp ce umbra ei planează peste destule legende... Ea însufleţeşte totuşi acea fracţiune din noi înşine care ia deciziile importante, când raţiunea logică s­-a desistat în faţa multiplicităţii factorilor existenţei ce nu pot fi sesizaţi concret. Dragonul este emisarul intuiţiei, al sensibilităţii şi al laturii feminine a vieţii, exprimând aşadar elementul interior ce aspiră la plenitudine şi la realizarea potenţialului lansat la mare distanţă înainte de către Phoenix: impregnat de pace interioară şi deopotrivă de claritate de spirit.

El este frecvent reprezentat, uşor şi vaporos, odihnindu-­se pe nişte nori în stânga Şarpelui. Braţul stâng, care îl reprezintă, e asociat unei energii centrifuge.

Tigrul

Tigrul, alert şi agresiv, pare oricând gata să se năpustească şi să­-şi răspândească în jur forţa şi vivacitatea impresionante. Blana sa deschisă la culoare lasă să apară câteva pete roşcate legate de Foc şi de expansiunea fizică.

El ţine de principiul masculin, de partea dreaptă a corpului şi de braţul drept, puternic şi periculos.

Când puterea Tigrului veghează alături de voi, forţa fizică redutabilă şi violenţa devin protectoare şi persoana respectivă e din acel moment în siguranţă. Nimic altceva nu e mai capabil decât Tigrul situat în dreapta Şarpelui, aidoma braţului drept, pentru a­-şi desfăşura capacitatea de dominare a forţelor materiale.

Energia pe care o degajă e centripetă şi legată de concentraţie. Inutil să spunem că forţa lui impresionantă trebuie teoretic stăpânită (fiind bine amplasată şi distribuită în încăperea locuinţei în care vom regăsi cele cinci animale) şi că e preferabil să-­i controlăm agresivitatea decât să o suportăm: în acest scop, Tigrul (mobilierul care îl reprezintă) trebuie să se situeze mai jos decât privirea, în apropierea solului.

Ţestoasa

Ţestoasa este localizată spaţial în spate şi ne protejează cu carapacea ei solidă şi groasă. Funcţia sa este structurală şi strategică, din moment ce simţurile noastre sunt îndreptate înainte. Rolul ei e să ne apere spatele cu un scut, cum e de exemplu coloana vertebrală şi muşchii dorsali protectori.

Înzestrată cu carapacea ei rezistentă la orice încercare şi la adăpost de toate intemperiile, ea induce siguranţa şi longevitatea. Situată în spatele Şarpelui (şi respectiv a celui ce stă aşezat într­-o încăpere), ea este coloana vertebrală a acestuia şi din acest motiv, instinctiv, spatele trebuie întotdeauna protejat (de un perete, de exemplu, sau de un scaun cu spătar înalt).

Phoenixul

Phoenixul este pasărea impregnată de eternitate ce se avântă departe în faţa noastră, spre ceruri mai clemente. Informat despre devenirea lucrurilor şi pierdut în cerul pe care îşi desfăşoară aripile desenate de o mână inspirată de minunăţiile infinitului, Phoenixul transmite celorlalte animale datele imediate ce se profilează în faţa noastră. El vede la mare distanţă ceea ce simţurile noastre, îndreptate spre înainte (ochii, nasul, gura, mâinile...) detectează în câmpul lor perceptiv mai restrâns.

El reprezintă destinul nostru şi cu cât cerul său e mai senin (şi respectiv cu cât spaţiul dinaintea noastră e degajat de mobile masive sau de pereţi fără ferestre), cu atât perspectivele de viitor par să se poată deschide în faţa noastră.

El simbolizează capacitatea noastră de­-a vedea, auzi, simţi şi gusta orice lucru. Un spaţiu deschis îi oferă toate posibilităţile de experimentare capabile să dreneze în viaţa noastră o energie ascensională. El este inspiraţia creativă subtilă a proiectelor noastre, care le propulsează departe înainte, cu un avânt promiţător.